Andrew Solomon e evreu, homosexual, scriitor (de succes) și foarte, foarte depresiv. Da’ cine nu e depresiv? Cartea lui, Demonul amiezii, a vrăjit intelectualitatea Bucureștilor. Aici exagerez, din rațiuni patriotice, fiindcă, de fapt, largi stoluri de cititori de pe toate meridianele l-au prizat peste tot în lume, cu depresia în oase. La invitația lui Leslie Hawke, fostă jurnalistă, stabilită în România de cîțiva anișori, omul s-a deplasat în București, cu trei proiecte: o conferință la BCU, alta (împreună cu Cărtărescu) la Colegiul Noua Europă și, în fine, o clasică lansare de carte.
Dar n-a fost să fie. Nu am putut scăpa ocazia de a ne mai face o dată de rîs. Prelegerea de la BCU a fost contramandată intempestiv, cînd directoarea s-a lămurit că invitatul american (și prieten) e exact cum am spus în introducere. A tunat și-a fulgerat că, în instituția ei, nu se face prozelitism gay. Fără teamă și reproș, a refuzat să semneze contractul pe care îl solicitase. Omul sau oama care a luat decizia poartă numele de Voichița Dragomir. Mare programator, director interimar și vestală absolută a purității sexuale, doamna în cauză s-a prins cam tîrziu că a feștelit-o, așa că s-a ascuns, pînă azi, în spatele unor „erori de comunicare”. ACCEPT, organizatorul, a fost obligat să găsească alt sediu, la UNATC. A fost un succes, dar rușinea de a fi dat cu mucii în fasole rămîne. Cum singura parte a conflictului, dna Voichița Dragomir, nu răspunde la nici o întrebare, îmi permit să-i sugerez scoaterea din bibliotecă a lui Radu Stanca, Ion Negoițescu, Petru Comarnescu… Cît despre Wilde, Rimbaud, Gide & Comp., ce s-o mai lungim: la crematoriu!